Nu te opri a plânge
Văzându-Mă pe cruce –
Durerea Mea în sânge
Iertare va aduce.
Nu te-ncărca cu jale
De soarta Mea beteagă –
Ea-i început de Cale
Pentru o lume-ntreagă.
În plângere măruntă
Nu-ţi întroduce faţa –
Religia căruntă
Vrea să omoare Viaţa.
Creată-n minţi de humă
Cu mintea învăţată
Gândeşte – moartea-i numai
Suprema judecată.
Cu crezuri predicate-n
Mulţime de cuvinte
Pe amatori de carte-i
Presoară în morminte.
Credinţa Vieţii însă
O şterge cu uitare
Din poza ei pretinsă
De-a lumii salvatoare.
Credinţa se trăieşte,
Ci nu-n minte se crede
Şi cine o toceşte
El viaţa doar şi-o pierde.
Viaţa Mi s-a-ntoarce
Mai vie decât vie...
Dar, iată, tu ce-i face
Cu Viaţa dată ţie?